A mermaid on island

Marina:

Stateam pe plaja pe malul marii asteptand ca coada sa mi se usuce pentru a imi deveni picioare. Observ ca se apropia o nava. Mai observasem ca un baiat ma vazuse insa stiam ca pana va ajunge la mine voi avea picioare si va crede ca i s-a parut.

Stateam pe plaja cu picioarele in apa. Afara vantul adia usor, iar soarele se lasa asteptat pe fundul oceanului.

Observ si eu fata de pe plaja care nu era la prea mare distanta fata de mine.

In timp ce stateam cu picioarele in apa, observ in larg o coada de peste care parca stralucea asemeni unei stele. Din cand in cand ma orbea privitea cand bateau razele pe acea coada.

Ma scufund si innot spre mal apoi ies din apa mult mai aproape de mal dar inapa destul de adanca totusi cat sa imi permita sa fac o saritura de delfin. Fac o saritura de delfin in fata fetei care ma privea.

Fata mea radia de bucurie de fiecare data cand vedea acel delfin care facea salturi.

Ma apropii mai mult si fac salturile maiaproape de mal astfel incat se putea vedea ca sunt sirena si nu delfin.

Am ramas masca cand am vazut, era chiar o sirena. Nici nu mai stiam ce sa fac, fiind foarte confuza si nalucita. Din carti stiam ca sirenele se arata frumos barbatiilor ca sa-i ademeneasca, iar ele arata ca niste monstrii.

Sub parul roscat insa aveam urechi putin monstruoase iar pe gat aveam branhii de fapt singurele difernete fata de om in afara cozii de sirena.

Urechi:



Branhii:



Aceste aspecte erau acoperite de parul meu lung si roscat. Daca imi dadeam parul la o parte aratam ca un monstru marin.

Ma uitam si nu imi venea sa cred. Parca totul parea scos din filmele fantasy. Continuam sa ma holbez si mai mult la ea.

-Buna! Numele meu este Marina. Ii spun eu fetei ce se uita atenta la mine.

Asteptam sa se prezinte si fata cu par albastru.

Deci pe mine ma asteptati, ok. Buna, numele meu este Melissa Toth. Sunt deatul de noua pe aceste meleaguri. Multi care imi vad parul albastru cred ca sunt o zana.

-Ai putea fi pe jumate zana sau sirena dar e posibil sa mai dureze pana apar semnele care sa te lamureasca, aripi sau coada si la fel e posibil sa nu apara niciodata daca ADN-ul tau uman a luat peste 51% de la parintele om si sub 49% de la parintele zana sau sirena.

-Hm.....oare am putea afla mai repede daca facem un test ADN? Sunt sigură că vom afla răspunsul corect în funcție de rapiditatea cu care se face rezultatul.

-Sigur ca da dar ai risca sa ajungi apoi subiect de teste pentru oamenii de stiinta.

-Aa....nu asi vrea sa patesc asa......spun eu putin panicata de situatie. Si asa imi e o frica imensa de ace si de mediile spitalicesti.

-Eu eram o data cat pe ce sa o patesc. Ma prinsesem intr-un navod a unei barci si cel care ma prinsese deja isi freca mainile de bucurie gandindu-se la bani. Nooc ca a fost o zi torida si coada mi s-a uscat repede si trnsformat in picioare pana a venit capitanul vasului. Si m-a dus pana in primul port considerand ca as fi vreo fata cazuta peste bord de pe alt vapor. Si pe acel marinar l-a trimis la psihiatru.

-Da, si nu as numi asta noroc. Sau poate ca e. Asta se datoreaza faptului ca sunt pe jumatate umana. Mama mea a fost sirena si tata a fost un marinar dar nu unul din lumea moderna ci un bastinas care facea curse cu o corabie de lemn intre insulele unui arhipelag nu departe de aici.

-Si exista un oraș ultra-odern subacvatic? Cum este lumea ta?.....o întreb plină de entuziasm asemeni unui copil curios.

Continentul scufunat Atlantida avea multe orase, dar cele mai importante ar fi capitala Atlantis si Quetzo cel mai dezvoltat oras de provincie. Acum sunt locuite de noi, sirenele, urmasii Atlantilor. Cum traim sub apa nu putem folosi curentul electric clasic asa ca noi folosim bio electricitatea adica fiecare avem cate cativa pesti lanterna domesticiti si cate cativa tipari electric domesticit. Pestii lanterna ii folosim pe post de becuri si tiparii electrici pe post de baterii sau prize. Apoi folosim energia geotermala a vulcanilor pentru caldura. Din pacate aici unde locuiesc eu in prezent a fost a fost un oras care a fost parasit de mult de sirene cand vulcanul acesta a erupt acum 300 de ani.
Ei bine, pe cand aveam doar 8 ani, am vrut sa venim aici si eram pe un vas de croaziera a tatalui meu. A avut loc un atac al piratilor si uite asa acum nu stiu ce s-a mai intamplat cu familia mea.
Tata a fsot impuscat de pirati nu stiu daca a supravietuit, mama a fost capturata de ei probabil e la vre-un circ daca nu a ajuns mancare pentru pirati. Sau poate ca au scapat si s-au intors acasa, nu stiu. Si daca au scapat si s-au intors acasa, probabil nu pot veni dupa mine din cauza vreunui pericol. Eu am fost sfatuita sa fug si sa ma ascund si am scapat. Si de atunci traiesc in jurul acestei insule. Stiu cum arata orasul mu sau cum ar trebui sa arate, dar nu stiu drumul pana la el. Astfel ca am ramas aici.